Burberry

‚ -As vrea sa-ti citesc blogul.

 -Daca n-as scrie despre tine, ti-as arata.

- Daca n-ai scrie despre mine, n-as vrea sa citesc.’

Ce se intampla in mine? E toamna dar ma simt tot ca in vara. Tot incurcata. Tot ametita dupa vodka aia. Vara asta a fost o petrecere nesfarsita si toamna.... e mahmureala de dupa. Numai ca in loc sa ma doara capu, o sa ma doara mintea, de la cate decizii am de luat.

 Dar am strans amintiri frumoase si cateva nopti linistite in camera mea- doar cateva, dar intense. Cateva momente la 3 dimineata, cu castile in urechi si geamul deschis. Cateva cesti de cafea baute atunci cand nu trebuie, cand nu voiam sa ne fie somn. Cateva episoade din Friends alaturi de ea. Cateva rasete pe infundate, tot dimineata, la 3. Multe, multe poze si cateva plimbari in care nu vorbeam. Plimbari mute. Plimbari care mi-au oferit raspunsuri. Raspunsuri pe care le-am uitat in momentul in care am deschis gura. Au fost si cateva telefoane anomine, unele imature, altele perverse. Ceva magie, multe parfumuri si shoturi. Ciocolata. Cateva pacate. Mai multe de fapt, din astea nu au lipsit. N-a lipsit nimic vara asta, de fapt, a avut de toate. Sa ma bucur sau sa uit? 

P.S- Burberry- parfumul asta o sa imi aminteasca de el, nu de tine.

Hai noroc!

 Erai la un sarut distanta si totusi nu te-am simtit niciodata mai departe. Parca era un univers intre noi, trei gauri negre si un kilometru de mers pe varfuri... Mi-am savurat tristetea alaturi de un pahar cu vin in seara asta. E o tristete trecatoare si pentru asta, e frumoasa. ‚Esti frumoasa’- mi-ai spus de atatea ori si acuma imi spune altu. Eram iubita ta, acuma sunt a lui. Obisnuiai sa fii my-last-call-of-the-day. Ce s-a intamplat?

 Camera mea.....stie prea multe. Camera mea.....te stie prea bine. Sigur iti amintesti cat de moale e patul. Si cat de repede puteam sa ma imbrac cand auzeam cheia in usa. Dar toate filmele la care am inceput sa ne uitam si nu reuseam sa le vedem pana la capat –pentru ca parul meu mirosea prea bine sau pentru ca ma tineai prea strans in brate, pe alea sigur nu ti le mai amintesti. Le-am pierdut sirul. Oricum, un lucru e clar, icoana aia de pe perete a avut parte ce cele mai neortodoxe imagini. Si totusi, acum stau in camera asta si ma gandesc la altu. Ce s-a intamplat?

 Fac 20 si nu tu o sa mananci din tort anul asta, cum ai facut ani la rand, ci el. Mai are rost sa intreb ce dracu s-a intamplat?

Normal ca nu, cand tu umbli cu poza mea, arsa, rupta si lipita cu superglue de 1 leu 50 in portofel. Hai noroc, sa bem, ca inca am 19, am voie sa fiu iresponsabila si in plus, stiu ca asta faceai oricum.